Imi aduc aminte de parca au fost ani de atunci....
Cand am ajuns in Canada, la inceput, eram pregatit sa fac orice. Eram convins ca nu o sa pot sa imi gasesc un post de bioru in cel putin primul an in Quebec, prin urmare eram dispus sa fac orice.
Am apelat la un moment-dat la o agentie de plasament. Primul lucru pe care m-a intrebat la "interviul telefonic" a fost, daca am "security boots" sau "bouts de securite"... Am zis imediat fara sa ma gandesc prea mult  ca nu e problema, chiar daca nu am, daca ma angajaza, o sa imi cumpar o pereche.
Am fost invitat la interviu inainte sa ma interesez ce naiba sunt aia bocanci de securitate, ca sa fiu sigur ca ma angajaza inainte sa cheltuiesc banii pe bocanci de pomana.

Cand am fost la interviu am facut pe prostu' cand a venit vorba de bocanci. Intervievatorul mi-a zis ca angajatorii pe care ii reprezinta cer in mod imperativ ca angajatii lor sa poarte bocancii de securitate. Mi-a mai explicat ca sunt unii angajatori care in prima zi de lucru, primul lucru pe care il fac este sa te calce cu toata puterea pe picior.
A ramas sa ma angajeze imediat cum imi procur niste bocanci.



Zis si facut.
Am inceput sa ma interesez de acesti bocanci de sercuritate. Ce sunt de fapt: Niste incaltari care arata ca niste incaltari normale, sub forma de bocanc, pantof sau chiar adidas. Ce au caracteristic in schimb este o bucata de placa metalica pe talpa, in varful bocancului (ca o cupa peste degetele picioarelor) si uneori si in zona calcaiului.
Sunt concepute in principiu pentru protectia piciorului la calcatul accidental pe cuie de exemplu sau daca scapi ceva pe picior. Mai tarziu am aflat ca exista bocanci de securitate diferiti pentru diverse meserii... electricieni (sunt izolanti), sudori (ignifugi), etc.

Am incercat cativa inainte sa cumpar prima mea pereche. Preturi intre $60 si $200. Am luat unii pe la vreo $70. Ceva care arata ca niste bocanci normali de piele.



Imediat dupa ce mi i-am cumparat, la doua zile mi-am gasit jobul la restaurant, prin urmare nu am apucat sa ii port nici macar o data.

Astazi am avut ocazia sa ii port pentru prima data... destul de comozi.

Astazi cu ocazia demenajarii (mutarii) familiei de romani care ne-au ajutat cu apartamentul pe langa evenimentul de a purta pentru prima data bocancii de securitate, am avut si prima surpriza neplacuta... (paradox)...
Ne-am dat seama care era defapt interesul celor care ne-au ajutat. Noi am crezut prima data ca au facut-o din bunatate... dar azi si-au dat alama pe fata... Se pare ca exista niste romani aici care se ocupa cu ajutatul celor veniti, doar ca sa profite de ei mai tarziu. Totul a inceput de la mobila care ne astepta in casa cand am ajuns. In primul rand ne-au zis ca este imprumutata de la alta familie de romani, si ca la un moment-dat trebuie sa le-o dam la inceput. Ok, nu e problema... Zilele trecute ne-au rugat sa ii ajutam cu mutatul... era clar ca ii ajutam, ca ne simteam datori... cand i-am intrebat daca are cine sa ii ajute cu mutatul ne-au zis ceva de genul "o sa ne ajute cei pe care i-am ajutat si noi"...  adica, ca sa ne simtim...
Ma rog...
Dupaia cu doua zile inainte de mutare, ne-am intalnit cu Stefan si l-am intrebat, daca ei pleaca, noi ce facem cu mobila imprumutata ca daca pleaca ei, noi cu cine mai discutam... in principiu trebuie returnata... ca ne-au spus ca e imprumutata. Ne-a zis ceva de genul ca... "noi ne gandeam sa mai lasam ceva pe la voi ca nu incap toate in camion"... atunci ne-am enervat... cum adica sa lase pe la noi... ce la noi in casa e depozitul lor. Atunci i-am zis azi dimineata cand am inceput mutarea sa imi dea numarul de telefon al oamenilor de la care au mobila ca sa pot sa vorbesc si eu direct cu ei. Aici mi-a trantit o minciuna mai pe fata "Bai, aia nu pot sa vina sa isi ia mobila ca sunt in proces de mutare, si nu pot sa vina sa o ia, si isi schimba si telefonul (ce convenabil, nu?), si ca mai bine sa mai tinem noi mobila in casa vreo 3-4 luni... pana in vara".
Eu pot sa inghit fazele unui om pana la minciuna...
I-am zis ca daca nu vine sa isi ia mobila, eu nu pot sa o mai depozitez la mine in casa, si o sa o scot in drum...
Atunci au schimbat placa... au zis ca poate in maxim doua saptamani o sa vina respectivii sa o ia... binenteles ca nu o sa aflam niciodata cine sunt respectivii... de ce?

Care este faza... ca tot ei s-au dat de gol... ca vor sa ajute alta familie cand o sa vina in vara... Pentru ei e un gen de strategie de a-si face oameni obligati la ei... Care e schema... faci rost de niste mobila, pe care "o imprumuti" de la familie la familie, pe masura ce fiecare isi face necesarul in casa. Nu ar fi rau... doar ca ei in schimbnul ajutorului pe care ti-l dau, iti reprosaza ca ar fi bine sa te simti recunoscator ca te-au ajutat, si ca ar trebui sa te simti obligat sa ii ajuti neconditionat.

Urasc genul de oameni care mint... si mai sunt si niste minciuni puerile, ca si cand noi am fi niste copii de 3 ani pe care ii pacalesti cu un cub de zaharel... jumatate din mobila pe care ne-au "imprumutat-o"... nu stiu cine... era la ei in casa...
Ma rog... acum s-au mutat... sa fie sanatosi... dar eu nu vreau sa mai am de-a face cu ei... m-au ajutat, i-am ajutat, din punctul meu de vedere suntem chit... dar eu cu mincinosi nu vreau sa am de-a face.