Dupa cum deja stiti, in Montreal cand iti inchiriezi un apartament, o sa il primesti gol-golutz. Singurele obiecte de mobilier si electromenajere pe care le vei gasi sunt: un aragaz, un frigider si mobila de bucatarie... probabil din cauza ca trebuiau sa infiga in ceva chiuveta si aragazul...

Prin urmare aveam doua obtiuni:
1. ori ne cumparam mobila in casa
2. ori ne cumparam unelte cu care sa construim/reconditionam mobila.

Daca alegi varianta 1, atunci trebuie sa iei in calcul mai multe variabile. Unul dintre cele mai determinante ar fi pretul. In general mobila aici este foarte scumpa in comparatie cu mobila din Romania. dupaia trebuie sa te gandesti la transport de la magazin pana acasa care poate costa ceva... in general transportul se poate negocia sau este inclus in pret, insa sunt unele magazine care fac transportul contra cost. De exemplu, de unde am luat masina de spalat ne cerea 40$ plus taxe ca sa ti-o aduca acasa.
Varianta doi a fost mai mult pe placul meu.
Va aduc aminte ca eu si in Romania mi-am facut singur mobila in casa, deci un pic de background aveam... in plus e mult mai ieftin si ti-o faci cum vrei tu... "pe comanda"

Treaba cu ieftinul a fost insa un miraj... in general materiile prime sunt destul de scumpe aici. Daca le iei la pretul de pe raft, ai cea mai mare sansa sa ajungi la acelasi pret ca in comert. Este probabil si motivul pentru care treaba cu consturctia de mobilier aici in Canada este mai mult de hobby. Daca vrei sa faci intr-adevar treaba iti trebuie timp... adica... din cand in cand materialele de constructii sunt scoase la oferte. Daca nu v-am spus pana acum aici ofertele sunt chiar pe bune... ajung pana la 70% cate o data... si atunci merita... problema este ca nu o sa gasesti niciodata toate materialele de care ai nevoie la oferta, si atunci trebuie sa lucrezi pe stoc... adica prinzi o oferta luna asta la pal melaminat... luna viitoare la suruburi... luna viitoare la placaj.... si asa mai departe.

Noi am avut noroc ca am gasit placi de pal melaminat la un pret foarte bun si am luat mai mult atunci... ceva de genul o placa de 30cm/240cm era 3$... cu placile am reusit sa ne facem patul si ne-au mai ramas pentru un viitor proiect pentru sufragerie... un corp de mobila de sufragerie... sa vedem cand o sa am timp sa ma apuc si de acela. Deocamdata am facut doar modelele virtuale...



Cu reconditionarea este o treaba un pic mai delicata.
Ce inseamna de fapt: sa iei ce arunca altii si sa le reconditionezi. La prima vedere pare un pic jenant... cum adica sa iei ce au aruncat altii???
Pai simplu... din doua motive: Primul dintre ele este ca te si miri ce lucruri bune arunca astia in strada. In principiu ce fac... oamenii sunt axati pe consum... adica obisnuiesc sa isi cumpere mobila noua in casa doar pentru simplu motiv ca s-au plictisit de cea veche... desi de cele mai multe ori mobila veche este mult mai buna din punct de vedere calitativ fata de cea noua.
Al doilea motiv ar fi pentru ca o reconditionare facuta cum trebuie nu lasa urme de folosinta...

Cu cateva luni in urma mi-am luat o trusa de ustensile pe care eram sigur ca o sa o folosesc la maxim... si asa am facut... la drept vorbind, banii pe care i-am cheltuit pe trusa s-au amortizat demult. Trusa este foarte meseriasa. Are 3 scule: o bormasina/surubelnita electrica, un ferastrau pendular si un ferastrau cu disc toate folosind acelasi tip de acumulator... deci sunt wireless...

De cand am cumparat acea trusa mai bine de doua luni de zile m-am plimbat cu bormasina electrica in rucsac. De fiecare data cand vedeam un obiect de mobila aruncat in strada, si timpul imi permitea, scoteam bormasina si o usuram in cateva minute de toate suruburile si balamalele metalice pe care le gaseam... Ma pregateam pentru marile proiecte pe care le aveam deja schitate in cap. si nervos pe de alta parte pe faptul ca primele suruburi a trebuit sa le cumpar din magazin... 10 suruburi - 4$...

Cand am considerat ca mi-am facut plinul de shuruburi, m-am apucat de proiecte.

Primul, a fost biroul. Nu am muncit foarte mult la el. Mai greu a fost sa il car. In rest... aproape impecabil. Birou pe stil vechi... nu am vazut in viata mea asa ceva. Lemnul este doar de decor. In rest, este metal masiv. Schelet metalic bine sudat... pana si shinele sertarelor sunt sudate bine de scheletul metalic... probabil ca de-aia este si asa greu... o piesa rara de mobilier solid din toate punctele de vedere. Dupa ce l-am spalat de vreo trei ori cu spirt si detergent, ca sa fiu sigur ca nu a mai ramas nici macar o urma de bacterie, l-am asezat pur si simplu.




Al doilea obiect care a necesitat munca fizica si de creatie si de conceptie a fost patul. Conceptie proprie, construit de la zero, mi-a luat cam o zi intreaga sa il fac. Am taiat intai la dimensiune toate placile de care aveam nevoie. dupa care le-am montat pur si simplu. Punctele lui forte sunt: Robustetea, spatiul de sub pat care poate fi folosit ca depozitare, intaritura de pe mijloc care impiedica indoirea placilor... element foarte important care ar putea scapa foarte usor unui incepator.



Cantul a fos aplicat cu mare grija de ajutorul meu personal... Danutza...



A se observa intaritura de la mijlocul patului... conceptie personala...



Incepe sa ia contur...



Si in final... produsul finit...



Imediat dupa pat am facut si prima noptiera... pe care am lasat-o fara usa din cauza ca nu am gasit niste balamale care sa ma satisfaca din punct de vedre financiar... astept oferta...



Urmatorul proiect a fost galeria... care mai mult conceptia mi-a luat decat costructia... conceptie originala... sistem de ridicare a draperiei centrale... ce sa mai... inginerie... ar muri chiar si Baicu de invidie... teava binenteles reciclata nu era destul de lunga asa ca am fost nevoit sa o inadesc... un pic vizibil... dar nu pentru mult timp... peste partea de sus vreau sa pun ceva care sa si arate ca galerie si sa mascheze tevile... tot asa... astept oferta la magazin...



O mica noptiera (cred ca pentru televizor era ca avea partea de deasupra semi-rotativa)... reconditionata... de fapt nu i-am facut nimic... doar am sters-o de praf... intacta, solida... un pic ciobita intr-un colt. Am folosit-o in dulap sa asezam incaltamintea pe el.



un futon pe care l-am reconditionat un pic... l-am reparat... era rupt din balamale... si acum este complet functional si solid... lemn masiv...



Trei scaune la care am muncit cel mai mult. Le-am reconditionat aproape in totalitate. Dupa ce le aruncase in strada pentru ca putrezise un pic placajul pe care te asezi si pentru ca erau incredibil de mazgalite cu carioca... probabil ca aveau copil mic in casa...
Le-am luat, le-am demontat de tot, le-am slefuit de vechea vopsea (am folosit decapant), le-am curatat bine, le-am lipit si le-am montat inapoi mai solid decat au fost vreodata lipite sau montate vreodata si le-am vopsit.
Dupa asta, am folosit un placaj nou pe care l-am invelit  in vinilin si burete... le-am facut pernitza... pe spate le-am prins cu agrafe... pistol de inpuscat agrafe...
Acum arata ca noi... de fapt noi nu cred ca aratau asa bine...



Pentru forma finita, vezi prima poza cu Danutza la birou... de mai sus...

Astea au fost doar cateva exemple de ceea ce poti sa faci daca vrei neaparat sa faci... nu iti trebuie decat putina rabdare, PUTINI bani si un pic de inventivitate.
Am mai construit un uscator de rufe...am mai reparat niste scaune pe care le primisem cadou de la o familie de romani, am facut diverse reparatii prin casa... am modificat mobila din bucatarie ca sa poata sa incapa masina de splat, am mai reconditionat un corp de mobila cu etajere pentru dormitor... am reparat si inbuanatatit patutzul lui July... i-am montat niste role ca sa putem sa il mutam mai usor prin casa...



I-am decorat si camera... pot sa spun ca dormitorul este intr-adevar foarte primitor... are tot ce ii trebuie... chiar si perdea la geam... lucru destul de rar pe aici... dar cu care ne-am obisnuit foarte tare de acasa...



Ce sa mai... adevarati gospodari.

Danutza a fost alaturi de mine in toate proiectele... spiritul critic inascut este de cele mai multe ori si constructiv. Cateodata ma mai enervez ca mi se pare ca este prea critica, insa recunosc ca sunt unele lucruri pe care le-as fi gresit daca nu ma atentiona ea.
Una peste alta facem o echipa buna impreuna...