UPDATE. la articolul: De trei ori in 4 luni...

Aseara bate cinva la usa... tzin' tza fie? tzin' tza fie? Eu prajeam niste cartofi deci eram ocupat in bucatarie... ceva ciudat pentru mine pentru ca de obicei bucataria e plina cu Danutza... (si nu pentru ca e Danutza mare, dar pentru ca bucataria e mica)... ea nu se simtea prea bine si m-am gandit ca sa o ajut in seara asta un pic pe la bucatarie...
...Asa ca Danutza raspunde la usa. Era un americo-latin... nu ii diferentiez... asa le zic eu in general celor care vorbesc spaniola...

"ma scuzati... nu prea stiu franceza... nici engleza... am auzit ca v-a spart casa..."

Vorbea foarte incoerent pentru ca nu stia nici una nici alta prea bine... zicea un cuvant in engleza, altul in franceza... Danutza l-a vazut asa agitat si neindemanatic cu limbile, ca i-a spus la un moment-dat sa vorbeasca spaniola, ca il intelegem noi...

Era vecinul de jos. Era foarte curioasa situatia... pentru ca aici vecinii nu se baga in seama unul pe celalalt si nu se cunosc de nici o culoare... nici macar vecinii de palier, d'apoi cei de la alte etaje.
In blocul nostru sunt majoritatea latino-americani... se zice ca cei carora le curge prin vine sange latin sunt mai altfel referitor la relatiile inter-umane... sunt mai sociabili, mai calzi... Ei bine de patru luni jumatate de cand stam in bloc am invatat altceva... sunt asa cum se zice... sociabili, calzi, DAR NUMAI PE CRITERII ETNICE... adica ei intre ei... si aici vorbesc nu numai de latino-americani, ci si de romani. Daca stau sa ma gandesc bine, singurele persoane pe care le cunosc in bloc sunt trei familii... de romani binenteles... restul... fiecare cu neamurile lor...
Asa sunt si ei... drept dovada, in numai 5 minute de cand stateam in hol si incercam sa comunicam, s-au strans deja vreo 4 spanioli de pe coridor in fata usii noastre... parca era conferinta...

Care era de fapt subiectul. Tipul venise la noi pentru ca aflase ca ni se sparsese casa... ei bine si lui i-a spart casa exact in acelasi timp cu a noastra. Si omul era foarte debusolat... nu stia ce sa faca... cum sa procedeze...
I-am zis ca noi am chemat politia exact dupa ce am aflat. Lui i-a luat doua zile sa faca treaba asta...

Era foarte indignat ca a sunat la politie, si le-a zis ca el nu prea stie engleza si franceza... si daca ar putea sa vorbeasca in spaniola... iar politistul l-a luat la misto... i-a zis (pe buna dreptate zic eu) ca de ce nu stie franceza sau engleza... doar e in Canada... ar trebui sa stie cel putin una din ele... Am mai auzit si in alte povesti genul asta de indignare pe care multi nu o inteleg... o institutie publica sa iti reproseze ca nu stii nici una din limbile tarii in care ai imigrat... Este adevarat ca aici, in Montreal cred ca mai mult de 30% din populatie este de origine latina... prin urmare vorbesc spaniola... chiar la scoala se studiaza spaniola... si hispanicii au pretentia ca toata lumea ar trebui sa stie spaniola... eu nu sunt de acord...

Revenind la baiatul nostru... zicea ca e disperat... tocmai chemase politia si el... si astepta sa vina... nu am inteles exact ce vroia de la noi... i-am explicat ce s-a intamplat la noi, ne-a zis ce s-a intamplat la el... un fel de schimb de experienta... numai ca el a fost mult mai pagubit... ii furase doua laptopuri, doua celulare... si culmea ii furase si lui bomboanele de Haloween... deci foarte posibil sa fi fost acelasi hot... sau ma rog... cu aceleasi gusturi...
Banuiesc ca baiatul avea nevoie de putina compatimire pe care a primit-o din plin de la noi si de la amicii lui hispanici care iesisera pe hol si se stransesera in fata usii noastre...

Ma simteam foarte ciudat... eu cu Danutza in casa, iar la usa noastra vreo 4 latino... la un moment-dat i-am invitat in casa... ca mi se parea aiurea sa vb la usa... m-au refuzat politicos... in sfarsit... a venit si politia... acelasi baiat atletic care venise si la noi...

Nu sunt sigur, dar in timp ce ii explica politistului despre spargeri, parca mi s-a parut ca inca unul dintre latino-americani fusese rippuit in acelasi timp... deci ar fi trei spargeri simultane... tare nu?

Noroc cu spargerile... asa se mai cunosc oamenii intre ei...